Cand infloresc teii

M-a trezit o raza de soare…Cam ciudat, pentru ca pe geamul meu nu ajunge soarele dimineata (de fapt a fost reflexia soarelui in geamurile blocului de vizavi). Am iesit in balcon in pijama si papuci, incercand sa ma trezesc, pentru ca alarma ceasului reuseste doar sa ma enerveze in somn. Colentina, surprinzator de tacuta, fara claxoane, circulatie lejera… clar!! inca visez. Pe cer, cativa norisori fara treaba… aerul curat, dupa ploaia de ieri… Totusi, ceva nu se incadra in peisajul matinal obisnuit. Sa fie lipsa politistului din intersectie?? Nope, cu toate ca, de obicei, traficul e lejer cand lipseste si ambuteiaj cand isi face datoria (vorba sa fie!!).

Vrabia colocatara a balconului meu era la locul ei, vecina de sus nu-mi scutura rufe in cap…ce sa fie? Ca orice om al muncii angajat la stat, care trebuie sa fie la servici la ora fixa, vad ca nu-i decat 8.30, imi mai torn o ceasca de cafea, imi iau un croissant si ma asez in sezlong sa dezleg misterul… Mobilul suna si-l las sa sune (in campania electorala nu raspund la apeluri de la servici decat daca sunt in vreo depresie si vreau sa-mi dovedesc ca se poate mult mai rau decat aburelile care-mi bantuie mintea temporar…).

Brusc, realizez ca schimbarea nu tine de peisaj, nici de ce am visat aseara, ci de ceva mult mai subtil: de un miros. Bag nasul in cafea, in croissant (mai bine n-o faceam)…nimik… E un parfum care vine odata cu adierile de vant (rar lucru in Colentina, unde in ultimii doi ani jumate a mirosit a praf, fum, elan muncitoresc si motor de pickhammer incins de lucrul frenetic de la 3 dimineata). O data, inca o data… e un parfum care imi aduce aminte de o plimbare de acum cativa ani printr-o padure aurita de flori scaldate de soarele la apus… MIROASE A TEI INFLORIT!!! Respir adanc, uit de cafea si ma intreb: cand naiba a inflorit teiul?? Realizez brusc ca am trecut de jumatatea lui mai si, panicata, ma intreb din nou: CAND?????? Parca acum cateva zile era Pastele si plecam in Malta… Dupa ce m-am intors de acolo, in mintea mea e o gaura neagra. Alegeri, liste electorale, candidati, amenintari mai voalate sau nu, strategii, sabotaje, contracte pe care nu le mai finalizez niciodata, toate nimicurile care mi-au mancat o luna din viata. O luna in care eu nu am simtit cand se face primavara, nu am avut timp sa vad curcubeul, sa ma plimb in ploaie, sa vad soarele apunand in lac…

Nu stiu de ce, dar teii infloriti sunt, pentru mine, nostalgia suprema a primaverii… Odata cu florile de tei care se scutura, pentru mine incepe TOAMNA, gandul unui alt an care se incheie inca inainte de a incepe. E ultima sansa sa mai simt acel miros special al primaverii, care apare uneori, prin aprilie-mai, in unele dimineti cu soare. Nu-l pot descrie, pentru ca nu miroase a ceva anume, pur si simplu miroase a primavara. E un aer rece, curat, dulce si fierbinte in acelasi timp, un strop de roua pe o frunza mustind de seva, rasfatata de o raza de soare, invaluita in parfum de muzica, daca pot spune asa. Nu-i ceva ce simti in fiecare zi si e tare pacat ca nu-l pot pastra intr-o sticla.

Ma uit la ceas, la cafea, in oglinda… Din nou am un sentiment ciudat ca traiesc o viata in care am totul (si, de fapt, nimic), ca nu stiu sa ma bucur de ce am si sper degeaba intr-o iluzie… Azi, ce am de facut azi?? Discutii goale, eternele hartii, tribunal, alegeri, contracte, suspiciunile electorale…LA NAIBA CU TOATE!! Mobilul suna iar… O alta adiere de parfum de tei ma imbraca in abur de uitare… Mobilul ajunge sub pat, cana de cafea o sa astepte in chiuveta sa o spal la intoarcere si la servici o sa ma duc cand o sa am chef. Treningul pe mine, adidasii in picioare, cheile in buzunar si directia parcare! Vivi e cam „sifonata” de la ploaia de ieri, dar o sa se multumeasca doar cu stersul geamurilor, ca n-am chef/timp s-o bag la „jacuzzi”. Azi o sa ma rasfat. O sa merg din nou la padurea de tei, sa ma plimb desculta prin iarba si sa simt ca timpul se opreste in loc… Stii cum e sa te plimbi printr-o padure de tei in floare? E raiul pe pamant. Pe la amiaza florile sunt incinse de soare, cand razele coboara pe pamant cernute de crengile acoperite cu pulbere de aur, e singura clipa din viata cand am inteles ce inseamna vesnicia. Atunci, pret de o bataie de inima, intr-o liniste care imi bubuie in urechi asemenea unei orgi de catedrala, am stiut de inseamna nemurirea. E un sentiment unic, la fel de greu de descris ca si mirosul primaverii.

Asta o sa fac azi si o sa stiu ca azi mi-am trait eu viata, nu m-a trait ea pe mine, ca de obicei…