Bani din cer… (vezi doamne, din sondaje facute pe internet).

Romanii au o filosofie de viata iesita parca din basmele cu zane. Desi orice carte de economie ne invata ca nimic nu e gratis pe lumea asta, si ca banii n-au cum sa cada din cer, vorba cantecului, gasesc din ce in ce mai multe anunturi cu :” Lucreaza de acasa; castiga 9750 de lei pe luna”… mai sa fie!

Intru pe o astfel de reclama, strecurata pe pagina mea de facebook; nu ca sa dea bogatia peste mine (stiu demult cum functioneaza sistemul, l-am testat deja pe niste site-uri britanice si americane), ci ca sa vad cu ce smecherie mai sunt atrasi romanii sa mai dea niste bani (pentru ca, ati ghicit, o asemenea pleasca sa castigi 100 de milioane vechi, pe luna, nu vine gratis).

Ce gasesc: un articolas cu niste proaspete mamici intr-un extaz asemanator celui produs de orgasmul din care au capatat mostenitorul: vezi Doamne, Maria, Ana, Elena si nu mai stiu cine, au ramas somere, n-au mai avut timp sa mearga la o slujba normala si s-au apucat de Bingo pe internet (adica de facut bani din piatra seaca). N-ai nevoie de nimic, nici de studii, nici de infatisare sexy, doar de un calculator, internet si ceva timp liber si banii curg cu nemiluita. 100 de milioane, 150 de milioane pe luna, doar ca sa participi la niste sondaje. Pana si fetele de la videochat ar fi invidioase.

La finalul articolului, un lung sir de commenturi, de la un regiment de entuziasti care au incercat sistemul si deja si-au cumparat o cutie de valori, pentru ca nu mai au unde sa tina banii. Fiecare se lauda ca a castigat cel putin 750 lei in doua zile, 2000 de lei pe saptamana sau cat salariul directorului de la Hidroelectrica intr-o luna. Spre deosebire de onoratul bugetar care supravegheaza transformarea apelor tarii in curent electric, „sondajistii” nu au altceva de facut decat sa spuna ce prefera pentru fabricarea piureului de bebelusi: un blender sau un mixer clasic (sau, poate, si mai clasica furculita pentru pasat cartofii) si a dat norocul peste ei.

Problema este ca toata povestea asta legata cu funda roz e o mare vrajeala: exista niste site-uri consacrate pentru asa ceva, unde fie completezi chestionare, fie evaluezi articole in diverse domenii, inainte ca acestea sa fie publicate. Regula numarul 1: in strainatate, totul este absolut gratuit; te inregistrezi si te apuci sa faci bani (de fapt, mai mult iti faci nervi). Regula numarul 2: pretul pentru completarea unui chestionar este undeva intre 50 de centi si 10 dolari (teoretic, eu nu am intalnit asa ceva). Cele mai multe aduc intre 50 de centi si 3 dolari. Pretul evaluarii unui articol este intre 7 si 50 de centi. Problema este ca trebuie sa iti alegi niste domenii de interes (maxim 10) si nu ti se dau la evaluat mai mult de 10-15 articole pe zi; un subtotal intre 1.40 si 5 dolari pe zi la articole. Limita minima pe care trebuie sa o ai in cont este de 50 de dolari ca sa iti poata fi trimisa suma prin Pay Pal.

La chestionare si sondaje, lucrurile stau un pic diferit. Se platesc mai bine, e adevarat, insa primesti pe mail o atentionare cand apare un sondaj din domeniul tau de interes; ceea ce se intampla cam o data pe saptamana (depinde la cate site-rui de sondaje te abonezi); din nou, faci pe saptamana undeva la vreo 10-15 dolari, daca ai noroc.

Tragem linie si adunam: ajungem undeva la 50 de dolari pe luna, cu putin noroc. Asta in conditiile unui om normal, care mai si doarme, manaca, mai iese din casa, nu sta 24 din 24 cu ochii in calculator.

Este de neinteles pentru ce se percepe comisionul de 89 de lei din start (administratorii schemei romanesti o balbaie ceva cu intrarea in baza de date, in echipa, faptul ca nu iti iau comisioane suplimentare la ploaia de bani pe care o castigi de pe urma lor), dar te linistesc spunand ca primul lucru dupa ce devii unui de-ai lor este sa te invete cum sa castigi o masina intr-o saptamana… :)))

Site-ul respectiv abunda de greseli gramaticale, litere inversate, fraze aiurea (traducerea literala a unor anunturi asemanatoare de pe site-urile straine)… ceea ce ar trebui sa ridice deja un semn de intrebare eventualilor doritori… Oricum, toata povestea asta imi aduce aminte de afacerea „pungulita”, din care, singurii care s-au imbogatit au fost smecherasii care au inventat-o: acum ceva ani, ziarele erau pline de anunturi: „castiga stand acasa”. Trebuia sa trimiti o suma de bani prin posta si un plic timbrat autoadresat, ca sa primesti un colet in care se aflau, dupa noroc, fie margele pentru insirat pe sfoara, fie niste coli de hartie din care trebuiau confectionate sacose sau plicuri, etc. Suficient de spus ca niciodata pungile/plicurile nu corespundeau standardelor (iti erau returnate si nu vedeai nici un ban), iar margelele fie nu le insirai in modelul in care trebuie, fie nu iti puneau in plic incuietoarea pentru sirag (si nu ti-l acceptau fara), fie vreo alta magarie similara.

Dragi romani, ascultati indemnul lui Stalin : „La munca!”, pentru ca din sondaje, n-au cum sa cada bani din cer!

Anunțuri
Publicat în De toate pentru toti | Etichetat , | 1 comentariu

Luna de miere – din perspectiva LUI si a EI

EL:

N-am mai scapat de Pufi si i-am facut nunta. Mai bine fugeam in Spania la cules de corcoduse: nemurile ei alea pricopsite, de la Patarlagele, ne-au dat la nunta gaini, branza, seturi de oale romane (adica de pamant), stergare tesute in casa si multe urari de copii multi (doamne fereste, ca ar trebui sa fac si botez!). Am zis ca turbez cand s-a strigat darul: de la tanti Leana o gaina grasa, de la nea Matei un miel schiop. Soacra mica da o caldare de arama cu pirostrie si socrul mic un butoi de tuica de pruna (ma rog, asta n-a fost prea rea). Oricum, am ramas dator la restaurant, noroc ca patronul ma cunoaste si a zis ca e OK sa platesc in rate.

Bun, dupa nunta, Pufi vrea in luna de miere… La Mangalia nu vrea, la Saturn cica-i statiune de mosi, noroc cu vecina de la trei care lucreaza la o agentie de turism: imi gaseste vecinica o saptamana de miere la greci, o nebunie: soare, mare, vila, ca acasa. Bucatarie in camera, oale si tot ce-ti trebuie (desi, zice vecina, voi n-o sa prea aveti nevoie, ca dragostea o sa va tina de foame), o alee pana la mare, flori multe, paradis. Ieftin ca braga. Si a fost tare fain: in vila numai romanasi, gratar in curte, frigider mare, incapeau beri suficiente, muzica seara, nici nu stiu cand a trecut saptamana. Multa bere si mult soare (ca la mare n-am prea fost, ca nu prea le am cu apa, am lasat-o pe Pufi sa se duca cu vecinele, daca vroia)… ideal.

Chiar mi-a parut rau cand ne-am intors acasa… poate repetam dupa primul botez.

EA:

Nici nu stiu cum sa va spun, ca n-o sa credeti ce mi s-a intamplat: eram asa de fericita ca Soricelul meu m-a cerut de sotie sub clar de luna, cu un inel din iarba…

Barbatii astia habar n-au cum vine treaba: a tipat cand mi-am comandat rochia de mireasa si m-a pus sa tai jumatate de trena si din voal, ca era prea scumpa. In loc de pantofii albi de la Mall mi-a adus sandale argintii din targ de la Vitan, ca cica erau la juma de pret. S-a imbracat cu costumul lui var-sau, care l-a adus din Spania acum un an, cand a facut ala nunta. La restaurant, in loc de lautari, i-a pus sa cante pe niste neamuri de ale lui, zidari prin Spania, care cica ziua dau cu mistria si noapte cu acordeonul… oricum cica canta si ziua, ca li se uraste pe ziduri sa stea degeaba… Am crezut ca face atac de dambla ca neamurile mele ne-au dat in dar mancare si de-ale casei… habar n-are cat costa un kil de telemea de oaie veritabila, si prosoapele tesute in casa fac sute de euro, ca am vazut eu pe Discovery un reportaj despre obiectele traditionale. Abia avem congelatoarele pline cu mancare pe juma de an, asta ca economie, insa o sa le vand si sa-i dau banii, zgarcitul!

Ce sa-ti zic, ca ai lui au fost tare pricopsiti!! „Socrul mare 200 de euro, ca e mare sef in Italia, varul Gigi 2 milioane, ca e sef la aprozar, nasul mare plateste mancarea din seara asta (daca platea bautura iesea in faliment!), cumnata Tanti 100 de euro, ca face videochat si-i merge bine!”Asa, si? Eu sunt frumoasa si desteapta, era normal ca el sa vina cu banii, eu am venit cu talentul meu nepretuit!!

Luna de miere… ce cosmar, nici nu vreau sa-mi amintesc: cand a zis ca mergem in Grecia, am crezut ca-l iubesc din nou la nebunie, ca inainte de nunta si sa ne certam pe cine plateste restaurantul. Grecia… tara zeilor, o sa fie de neuitat. Si asa a fost!!

Nesimtitul m-a dus la o cabana darapanata undeva pe un deal prafos, care cica era vila. In camera, BUCATARIE!!! Ce?? S-a sfarsit lumea sa gatesc eu? In luna de miere? Sa crape foamea in el, ca eu pot sa mananc si portocale din gradina. In rest, cotetul plin de vreo 6 familii de babuini, romanasi cu burta, 3-4 puradei de caciula si cate o nevasta ba grasa si rea de gura, ba scandura, cu moate in cap si tot rea de gura. De dimineata pana seara, puradeii racneau, nevestele racneau la puradei, barbatii la neveste si in final intre ei. Cand se opreau, incingeau gratarul, scoateau berea, dadeau drumul la manele si tine-i Doamne! Sobolanul meu (ca soricel nu mai merita sa-i zic), i-a luat in brate din prima zi, si programul lui era cam asa: dimineata, sculat, plecat cu vecinii dupa aprovizionare (carne, bere, vin si apa minerala), incins gratar, baut si mancat pana cade lat. Somn de voie. Trezirea si de la capat, pana seara. Dupa apus, pentru romantism, melodii cu Adi Minune, Adita talent, Copilul de Aur, Printesa de Argint si Guta – regele manelelor.  Aproape de miezul noptii, consoartele vecinilor opreau taraboiul cu furtunul cu apa rece, trimiteau babuinii si copiii la culcare, frecau gratarul pentru a doua zi si isi intindeau bikinii la uscat.

Ca sa scap de balamuc, am plecat la mare: aleea de flori pana la plaja era, de fapt, un drum plin de praf, pe care te batea soarele in cap vreun sfert de ora pana ajungeai la o plaja plina de pietre si maracini, cu apa verde smarald – de la algele din ea, mai ceva ca la Mamaia. Am inceput sa plang: Pufi, cine erai tu si unde ai ajuns… Suparata, m-am intors in satul ala uitat de lume si m-am dus la farmacie, sa iau un somnifer pana plec acasa. Noroc cu farmacistul, o bunaciune de vaduvior grec, copt cum ii sade bine, de m-a facut sa uit si de babuini, si de vila aia confort trei si de maracinii de pe plaja… in fiecare zi ne-am amestecat fluidele, cum se zice la chimie, de chiar m-am simtit si eu in luna de miere…

Chiar mi-a parut rau cand ne-am intors acasa… poate repetam dupa primul botez.

Intrebare: ce va aduceti aminte din luna de miere?

EL: multa bere

EA: mult romantism…

Prietenii stiu de ce!  :)))))))))))))))))))

Publicat în De toate pentru toti | Lasă un comentariu

Vae victis

Priveam in gol si fara sens,

Caci mintea imi era pustie.

Un intuneric greu si dens

O, trista tu, melancolie.

 

Caci parca ieri, o clipa doar,

Eram un zeu, trufas stapan.

Azi sufletu-mi plin de venin

Adanc se-afunda in Tartar.

 

Un vis nebun s-a sfaramat,

O amagire de putere

Acum regatu-mi e un palat,

De seci regrete si durere.

 

Si am cazut atat de jos

Zdrobita-n fala mea desarta,

O, Doamne, suflet luminos,

Ai mila inca si ma iarta.

 

Arata-mi calea de urmat

Putere da-mi sa-nving mania…

Caci ma caiesc de amar pacat:

Nu pot sa lupt cu vesnicia.

 

Da-mi liniste si pace-adanca,

Si-n suflet lumina iertarii…

Ingenuncheata-pe-aspra stanca,

Ma rog acum, prin glasul marii.

 

DSC_0863

Publicat în De toate pentru toti | Lasă un comentariu

Nisipurile de Aur – ce si cum.

S-au spus atatea despre Nisipurile de Aur, incat prima data m-am gandit ca nu fac decat sa aberez si eu pe langa subiect. Dar m-am gandit ca poate ar fi util un mic rezumat al principalelor puncte de atractie din statiune (aici lista ramane deschisa, eu nu am vorbit decat despre ce am cunoscut personal, sunt sigura ca erau mult mai multe) si cateva idei despre preturile practicate.

Puncte de atractie:

– discotecile: multe dintre ele au free entrance si diverse promotii la cocktail-uri: gen platesti unul primesti doua, platesti 2 euro si bei cata sangria poti toata noaptea sau primesti 5 cocktailuri pentru 15 leva. Exista o strada numita Party street, care incepe langa hotel Shipka si continua pana aproape de Melia Hermitage, plina de disco-cluburi.

Eu, personal, am intrat la Muppet (este chiar langa hotel Perunika), unde aveau karaoke pana la 23.00 si apoi muzica de club. Vis-a vis era Disco Roxy, unde muzica era predominant nemteasca.

De asemenea, merita incercat Club Arrogance (este langa hotel Grand Marina Beach) – exista 3 sali separate, cu 3 stiluri de muzica diferite: retro, house si pop folk. De obicei, aici intrarea se platea 5 leva, joi era intrarea libera. De asemenea, cei de la TUI si Neckerman organizeaza un tur al celor mai mari 6 discoteci din statiune, tur care costa 25 de leva si are bautura inclusa (pe principiul bei cat poti). Ca disco pe plaja, draguta a fost Bikini Beach Bar.

– terasele: statiunea nu duce lipsa de asa ceva. De la cele unde poti servi pranzul si cina, la cele unde mergi pentru o cafea, un cocktail si un pahar de vorba. Terasele „ pentru pus stomacul la cale” le gaseste fiecare, dupa preferinte (exista restaurante specializate, unul cu meniu nemtesc, unul cu meniu romanesc, meniu nordic, etc).

Cat despre locurile de relaxare, chiar in centrul statiunii (langa hotel Admiral) se afla o copie in miniatura a Turnului Eiffel, a carui terasa ofera o vedere panoramica asupra marii… Langa, Morea te invita cu muzica de club si reduceri la bautura. De-a lungul falezei, inspre Melia, se insira terase care ofera seara o atmosfera romantica, cu mese luminate cu lumanari si sosii ale lui Elvis care dau recitaluri live.

– Shisha Bar: senzational!! O cafenea in stil oriental, cu divane si fotolii indesate de perne, unde poti fuma o narghilea si privi dansatori din buric. Ce-i asa deosebit? Faptul ca aici veti gasi un dansator oriental care da clasa tuturor fetelor care se chinuie pe scena!!! Este prima data cand am vazut un barbat dansand asa ceva, cu o tehnica desavarsita!! (mai tarziu de 9 seara, nu aveti nici o sansa sa gasiti o masa libera).

– Aquapolis: situat la iesirea din statiune, pe soseaua spre Constantin si Elena (spre complexul Riviera beach), in apropiere de Viva Club; este primul parc acvatic din Bulgaria si am inteles ca este considerat unul dintre cele mai frumoase din Europa de Est.

Stabilit pe o suprafaţă de 40 000 de metri pătraţi, el combină un parc natural, cu o serie de elemente create artificial – piscine, jacuzzi, fantani si cascade, turnuri şi ruinele antice. Exista sezlonguri si umbrele (care se platesc separat fata de biletul de intrare).

– cazinoul: este situat in centrul statiunii, la parterul hotelului cu acelasi nume; din ce am vazut (pe geam, sa fim cinstiti), aveau atat jocuri mecanice, cat si ruleta, mese de zaruri si 21, si alte minunatii de pierdut banii. Ca oferta, daca jucai in timpul pranzului, primeai masa gratuit: ))

– casele de schimb: pacaleala pe fata! Un sfat: schimbati in Ruse, in Varna sau oriunde altundeva, dar nu in Nisipuri. Care-i tehnica? Pai, casele de schimb nu afiseaza cu cat se cumpara euro, ci cu cat se cumpara leva!! Pretul de 1.95 afisat este cel cu care bulgarii cumpara leva, la aceste case de schimb euro se cumpara cu 1.47-1.87 leva (asta cu mult noroc).

Nici bancile nu sunt mai generoase (la Uni Credit, langa hotel Shipka, cursul a fost de 1.88 leva/euro). Tinand cont de faptul ca, oficial, un euro se cumpara cam cu 1.97 leva, cel mai bun curs de schimb l-am gasit la un exchange pe faleza, 1.90. Cursul leu/leva era undeva la 0.44 leva/leu.

– ce poti cumpara: ei… nu prea multe. Statiunea este plina de suveniruri marine (scoici, siraguri, margele, bratari), de falsuri ale unor produse de firma (peste tot veti vedea genti, haine, curele, incaltaminte D&G, Prada, Gucci, Armani si ce alta firma iti trece prin minte), inclusiv parfumuri si ceasuri, haine, produse de plaja, fete de masa si haine lucrate in macrame.

Specificul statiunii (si al Bulgariei in general) in reprezinta produsele cosmetice si alimentare pe baza de trandafir (sapunuri, lotiuni cosmetice, parfumuri, dulceturi, rahat, miere, etc.) Sunt peste tot, iar mirosul este foarte patrunzator. Un cadou original sunt sapunurile in forma de floare, fructe, gargarite, etc (bineinteles ca si astea miros a trandafir: ))

– poze retro: pe faleza am vazut doua studiouri care realizau fotografii de epoca foarte reusite (cu costume, machiaje, bijuterii si asistent fotograf);

– trenuletul: face curse de la un capat la altul al statiunii si arata mult mai bine decat mocanita care isi trage zilele prin Mamaia.

– serviciile medicale: este recomandata o asigurare medicala de sanatate, intrucat serviciile la liber sunt mai mult decat piperate (de preferinta o asigurare care sa acopere si eventualele suferinte cronice). Ca exemplu, in hotel am intalnit o persoana care avea nevoie de 10 injectii (venise cu tratamentul de acasa – astfel incat asigurarea simpla nu il acoperea): doctorul hotelului a cerut 140 de euro fara chitanta si 170 de euro cu factura!!!

– taxiul: cam pe oriunde vrei sa te duca in statiune, pretul este fix: 5 euro sau 10 leva (cu toate ca daca stii bulgara, citesti ca tariful de zi este de 1.80 leva/km si 3 leva/km noaptea);

– parcarea: alta pacaleala!! Hotelurile au parcari proprii destul de mititele, in general (unele cu plata). In statiune exista si parcari private platite (5 leva/zi la Ambassador), iar avertismentele de ridicare a masinilor sunt scrise in bulgara!!! Pentru orice eventualitate, numarul unic de urgenta este 150.

– plaja si marea: nisip fin, plaja lata, curata si… privata!!! daca chiar vrei sa te respecti, iti iei sezlong cu umbreluta, daca nu, stai ca tot poporul pe prosop, fie in spatiul mic dintre cordon si valuri, fie undeva in spatele sezlongurilor (adevarul este ca sezlongurile le-am vazut mai mult goale, dupa ora 8.30 cu greu mai gaseai undeva loc pde prosop). Marea devine adanca la cativa pasi de tarm. Ca sporturi nautice, sunt cam ca la noi, in afara de parasailing. Tot pe plaja sunt amplasate corturi pentru masaj.

– posturi TV: desi este o statiune plina cam 70% de romani, singurul post romanesc de TV este TVR international; n-am gasit o terasa sa vedem meciul Stelei cu Grasshopers (nu ca am fi pierdut ceva senzational!!!) pentru ca toate televizoarele din statiune transmiteau meciuri din liga germana sau olandeza…

Preturile (de mentionat ca acelasi produs avea acelasi pret cam peste tot si nu se prea negociaza):

-masaj: 30 de leva/30 minute/jumatate de corp, 60 de leva masaj de relaxare 1 ora, 70 de leva masaj cu ciocolata si cu tratament pentru fata inclus;

-parasailing: 70 leva/persoana;

-7 leva sezlong, 7 leva umbrela si 2 leva salteaua (astea toate, pe zi);

-pret intrare Aquapolis: 30 leva/persoana.

-un pranz acceptabil la un restaurant nu foarte pretentios cam 15 leva/persoana; o felie de pizza de 250 gr 1 leva, o clatita cu diverse umpluturi 1.5 leva.

-Cocktailuri si cafele: pleaca de la 5 leva si merg cam pana la 8 leva;

-Trenuletul: 3 leva de persoana;

-Sapunuri in forma de floare: 1-5 leva;

-Dulceturi: 3 leva/borcan;

-1 bere (Kamenita): 4 leva;

-Ceasuri (fake): pleaca de la 15 leva/buc.

-O curea de piele: 15-20 leva;

-Fotografii retro/buc: 10 leva format normal, 30 de leva format mare (in acest caz primeai o poza color si una sepia, in acelasi pret);

-Magneti de frigider: plecau de la 1.5 leva;

-Carti postale: 0.80 leva/buc;

-Benzina 95:2. 13 leva la Mol;

-1 sticla apa plata 1.5 litri: 1 leva;

-Taxa de WC: 1 leva!!! (aceeasi in toata statiunea): multe terase nu aveau toaleta, asa ca toata lumea dadea peste 2 RON pentru cateva minute de intimitate cu natura )

-Lanturi galbene, vandute la metru, 1 leva/cm;

-In magazinele de fite, de la parterul hotelului Admiral, chiar ca nu te puteai apropia de nimic: o rochita, la reducere, era 150 leva, un ceas 300 leva, o pereche de pantofi 200 leva, bijuterii cu perle naturale, diamante si ce or mai fi fost (cumparau rusoaicele en gros);

Publicat în CALATORII | Lasă un comentariu

Sfarsit de an la Bansko

O inspiratie de moment a avut ca rezultat o rezervare inca din septembrie 2012 la Valentina Heights in Bansko, pentru Revelion.

Tot auzisem despre Bansko ca are partii de ski impresionante, majoritatea hotelurilor pe care le-am vazut pe net pareau noi, iar preturile, cel putin in sezon, mai de bun simt ca la noi, comparativ si cu ce se oferea in schimbul banilor. Buun, asteptam cu nerabdare finalul lui decembrie pentru a ne refugia cateva zile la soare, zapada si aer curat.

In lipsa unui GPS „profesional”, incarc pe telefon aplicatia gratuita IGO Eastern Europe si la 5 si jumatate dimineata, pe 29 decembrie, pornim la drum! . „Tantica” noastra (GPS-ul) a functionat impecabil pana la iesirea din Sofia (ne-a directionat din prima pe centura, ocolind centrul), apoi, dat fiind ca alesesem „traseul scurt”, s-a gandit sa ne faca o surpriza (noroc ca alimentasem si rezervorul mai era inca pe jumatate plin): in loc sa ia drumul cunoscut, spre Blagoevgrad, ne scoate de pe autostrada si ne duce la Bansko pe un drum de munte (aproape forestier, as zice), prin niste satuce uitate de Dumnezeu: Ihtiman, Kostenets, Belovo, Golemo, Yundola, Yakoruda, Banya, Bansko. Peisajul a fost superb (un defileu nesfarsit in munte, cu brazi acoperiti de zapada si nimeni prin preajma), problema era ca drumul nu era mai lat de o banda si jumatate, curatat, intr-adevar, insa plin de curbe, urcusuri, si un mare consumator de benzina (prima benzinarie pe care am gasit-o de la iesirea din Ihtiman a fost la Banya). Pentru aproape doua ore, cat a durat pana am ajuns din nou la civilizatie, am avut ferma impresie ca vom petrece Anul nou (si probabil iarna, pana la primavara), undeva, pierduti prin acele vaioage, unde nu numai ca nu aveam semnal la telefon, dar cred ca n-as fi stiut sa spun nici politiei pe unde ne ratacisem :)))

In sfarsit, ajungem la Bansko pe la 2 dupa masa. Cazare la Valentina Heights si fuga sa vedem imprejurimile: muntii Pirin impresionanti, acoperiti de zapada, si poleiti de razele unui apus de soare rosiatic, restaurante multe in centru (in fiecare zi am mancat in alta parte, alegand doar taverne traditionale), cu mancare gustoasa si preturi acceptabile (un pranz pentru doua persoane, cu ciorbite, mix grill pentru doi, salate, o carafa mica de vin, apa, suc, in jur de 40 de euro).

Inainte sa trec la principala atractie din Bansko – partiile de ski, cateva cuvinte despre orasel: case de schimb multe si cu un curs foarte bun: 1.95 leva pentru un euro; se schimba si lei romanesti: 0.42 leva pe leu. O multime de centre pentru inchirierea echimapamentului de schi: pentru o zi, pretul era de 10 euro (clapari, schiuri, bete, casca), o sanie 7 euro pe zi. Magazine cu suveniruri: tot ce mintea omeneasca poate inventa din trandafir (sapunuri, dulceturi, cosmetice, esente), magneti, papusi imbracate in costume traditionale si caciulile din imitatie de blana cu ciucuri (genul rusesc – o nebunie) !

Buun, si acum despre partii, ca doar nu povestesc despre Ibiza!

Prima si cea mai mare problema o constituie coada imensa pentru obtinerea ski-pass si apoi urcarea in telecabina (minim 2 ore, pentru a ajunge la 1700 metri). Skipass pentru o zi, adulti, 26 de euro de persoana, valabil pentru orice instalatie de urcat au instalat vecinii nostri la Bansko: telecabina, telescaun, sistemul care te urca cu schiurile in picioare (habar n-am cum ii zice, nu-s pasionata de schi, te tii de o franghie si urci :)). O varianta era urcarea cu masina personala pana la 1700 de metri (sosea buna si curata) si de acolo era mult mai liber suisul spre partii cu telescaunul.

Din ce am inteles, in Bansko lungimea totala a partiilor este de 75 de km, pe diverse grade de dificultate (de la cele line, pline de kinderi care descopera tainele skiului, pana la cele abrupte, destinate celor experimentati). Eu m-am multumit sa cobor cu sania pe partia nr. 1 (cea mai usoara) de la 1700 de metri pana in Bansko, prilej cu care mi-am „tavalit”si o mana intr-o curba si mi-a ajuns cu sporturile de iarna! Noroc cu sotul ca a salvat din rusine cu schiurile in picioare, talent care mie imi lipseste cu desavarsire! .

Daca esti pasionat de ski, vei fi incantat de calitatea partiilor; daca esti ca mine, mai „casnic”, o sa fii incantat de pesaj (totul alb, brazi acoperiti cu zapada pufoasa, un rausor curgand lenes pe langa partie, un cer incredibil de albastru si un soare care o sa te bronzeze in miezul iernii).

Din loc in loc, popasuri cu vin fiert cu mere si scortisoara, ceai cald si gustari. Iar dupa o zi de stat pe partie, la hotel ne astepta raiul pe pamanat, sub forma piscinei, a saunei si a cazii jacuzzi, unde uitam si de oboseala, si de cazaturi si de frig: imi doream doar ca scurta noastra vacanta sa dureze cat mai mult!!!

Nu pot sa compar cu statiunile noastre si nici cu Austria: pot doar sa zic ca Bansko este o statiune in continua dezvoltare: multe hoteluri noi, multe in constructie, multe anunturi cu terenuri sau aparthoteluri de vanzare; se vede ca s-a investit masiv, iar turistii nu sunt numai romani si bulgari: am vazut o gramada de greci, albanezi, slovaci, britanici, spanioli.

Spre deosebire de Sofia si Ruse, unde masinile intalnite pe strada ma duceau cu gandul la Epoca de Aur, in Bansko am vazut Porsche Cayenne, Mercedes ML500, Audi Q7 si tot felul de limuzine luxoase cu numere de Bulgaria! Restaurantele si terasele sunt pline, hotelurile la fel, iar spre deosebire de noi, se pune mai mult pret pe serviciile oferite clientilor, nu doar pe profit (personalul hotelului nu stia ce sa faca ca sa ne simtim bine, mereu ne intrebau daca avem nevoie de ceva, orice problema prin camera au rezolvat-o, la restaurante servirea atenta, la fel si in magazine si la centrele de inchirieri).

Cu toate ca nu sunt fan sporturi de iarna, statiunea m-a incantat prin peisaj, servicii si lipsa de griji care parca pluteste in atmosfera; nu tu manele cantand la maxim, nu miros de gratare pe care sfaraie micii, nu grupuri venite sa-si etaleze kilogramele de auro in aer montan.

O singura mare problema, valabila pentru intreaga Bulgarie: nu se fumeaza in locurile publice, in hoteluri, nicaieri! Daca vreti ïarba dracului”, afara la aer curat :))) Cat despre portofel, desi unele hoteluri accepta si plata in euro, majoritatea cu cardul, la magazine, restaurante, etc nu se primeste decat leva!

Multe vacante reusite!!

Publicat în CALATORII | Lasă un comentariu

Despre o altfel de ” Europa”

Este adevarat ca Bucurestiul este definit de o multime de monumente arhitectonice, cladiri de patrimoniu, parcuri si gradini… insa nu s-a vorbit despre un altfel de „efigie” a orasului, daca nu de aceeasi natura, cel putin la fel de cunoscuta. Si cum, la ora asta, ma incearca un usor val de cinism, o sa risc oprobiul public, sustinand ca numarul de vizitatori atras de „obiectivul comercial” despre care voi vorbi in continuare, depaseste, saptamanal, toate monumentele, parcurile, palatele si vestigiile Bucurestiului, luate la un loc.

 

Nu, nu vorbesc nici despre vreun Mall de fite, nici despre targul din Vitan, nici despre piata Obor in ajun de Paste. Ceea ce vreau eu sa aduc in lumina, este aglomeratul, vizitatul, controversatul Complex comercial „Europa”, raiul contrafacerilor chinezesti, ai blugilor de firma cusuti la periferia Istanbulului, a „gaurilor” in buzunare si al tuturor cautatorilor de chilipiruri.

 

Situat la iesirea din Bucuresti spre Afumati, pe DN2, in dreapta pasarelei care traverseaza calea ferata Bucuresti-Constanta, fostul complex Europa, cuprinde azi 4 zone: Europa, Sam Expo, Niro si, in spate, cladirile amenajate gen Mall, Dragonul Rosu. Aici se poate ajunge fie cu tramvaiul 21 (chiar acolo este capatul), cu masina proprie de-a lungul soselei Colentina, sau cu microbuzele care acopera aceasta ruta.

 

„Europa” este cea mai veche parte a zonei, aparand imediat dupa anul 1995, odata cu desfiintarea talciocului duminical din zona Colentina-Fundeni. La inceput, era dominata de turci si asociatii lor mai bronzati, care o umplusera de „sahariene” (celebrele haine de blugi matlasate ale jumatatii anilor ’90), de blugi, adidasi, tesaturi si alte maruntisuri. Intre timp turcii au plecat, iar „Europa” este regatul conationalilor nostri, la a carei intrare gasesti mii de cutii pline cu produse „totul la 6 lei” – tricouri, pantaloni, bluze, etc… Pe fosta alee principala, domnesc vanzatorii de blugi, de toate firmele, marimile si culorile, plini de sclipici si blazoane, unde nimic nu se probeaza, totul se negociaza si abia acasa descoperi ca pantalonii sunt cu doua masuri mai mici decat ce-ti trebuia tie. Oricum, fara exagerare, toata marfa care se gaseste in marile Mall-uri bucurestene, la firme gen Leonardo, Mango etc, exista aproape identic in „Europa”. La preturi de 5 ori mai mici. Nu-ti trebuie decat rabdare si curaj sa o cauti. Tot in „Europa” au fost amenajate cateva alei acoperite, pline de incaltaminte, haine din imitatie de piele, covoare, perdele, rochii de mireasa si tot ce nu-ti trece prin cap (costume de haine, rochii de ocazie, imbracaminte de toate felurile, oale, etc).

 

Sam-Expo este o cladire din sticla si metal, care cuprinde in interior standuri de stofe, de ciorapi, ceaprazarie, mercerie si incaltaminte „cu sclipici”. Daca aveti nevoie de funde si panglici pentru decorarea cosurilor de Paste si Craciun, de aici va puteti procura tot ce va trebuie. Atentie insa, in multe locuri nu se vinde „la bucata” (daca vrei o pereche de ciorapi, trebuie sa cumperi toata seria, facand bucuroase femeile de pe o intrega scara de bloc!! )

 

Sa trecem la lucruri mai serioase-” Niro”: daca mai este Nicu Gheara patron sau nu, habar n-am, insa stiu ca duminica nu este deschisa aici nici macar dugheana paznicului. In restul saptamanii, incepand cu ora 5 dimineata si pana pe la 13. 00, Niro este un fel de „tara a minunilor”, de unde Alice poate sa-si cumpere tot ce doreste: n-are rost sa fac o enumerare, ganditi-va la orice produs, si eu va garantez ca-l gasiti aici. Spre deosebire de „Europa”, „Niro”, ca si Dragonul Rosu, este plin de chinezi. Daca au depasit faza cand sunt ei insisi vanzatori, la standuri veti gasi arabi, turci sau romani, cu care puteti negocia orice pret, in functie daca iei la „angro” sau „la bucata”. Nu va faceti iluzii ca preturile sunt cu mult mai mici decat in magazine, aceasta se intampla doar la anumite produse, aflate pe prima alee, la gramada, in cutii de carton. Totusi, daca pana acum nu ati cumparat chiloti la bax, bluze sau blugi la „set de marimi”, pantofi „la kil”, aici poate fi un bun punct sa incepeti.

 

Dragonul Rosu, deja se indreapta spre civilizatie: pavilionul aflat in spatele Niro, se mandreste cu o mare fantana arteziana exterioara si una interioara gen cascada, restaurante, casa de schimb valutar, bijuterii si haine!! Desi marea majoritate sunt pe gustul celor care doresc sclipici si pe slip, cu putina rabdare, se gasesc costume de haine destul de elegante, incaltaminte, diverse accesorii. Problema este ca unele dintre ele sunt mai scumpe decat intr-un magazin asa-zis „normal” – atunci cand o pereche de blugi cu tinte costa mai mult decat pe duty-free-ul de pe Ataturk, deja este o problema.

 

Dragonul Rosu mai cuprinde o serie de magazine amenajate gen Mall, tematic: unul de incaltaminte, unul de covoare, etc. La ele se poate ajunge fie cu trenul, din Gara de Nord, fie cu masina proprie, pe Soseaua Fundeni si facand stanga, pe sub podul de langa Institutul Oncologic, de-a lungul caii ferate. Problema este ca si aici trebuie sa ajungi de dimineata (in jur de 6-7) daca vrei preturi bune si produse din care sa iti poti alege cate ceva.

 

Diferentele de pret? Pai, din proprie experienta pot sa spun ca aceeasi perdea care in Bucur Obor era 30 RON metrul, in Europa o iau cu 15. Un covor de 3X3, daca stii sa-l negociezi si ai rabdare, il poti lua cu aproape 400 RON, incaltamintea sport care sa nu se rupa dupa prima purtare ajunge pe la vreo 40 RON perechea… Ma opresc aici, pentru ca nu am de gand sa fac reclama.

 

„Europa” este, o mica lume aparte; ca sa intri aici, trebuie sa rezisti la galagie, sa ai MARE grija la buzunare, sa ai rabdare si sa stii ce cauti (de multe ori, sunt atatea variante dintr-un singur produs, incat eu una, uit dupa ce am venit). Langa „Europa” gasesti microbuze, venite din Urziceni, Calarasi, Alexandria… multi din vecinii mei de la tara, cand vin la Bucuresti, merg la „Europa” si la Mc.

 

Nu stiu cati bucuresteni au intrat macar o data in Palatul Parlamentului, cati au vizitat muzeul Cotroceni, cati stiu unde (sau ce) este Casa Vernescu sau Capsa, insa cred ca sunt tare putini cei care nu au intrat, macar o data, in „Europa”, cu mult inainte de 2007. Aproape in fiecare sambata, vad regimente intregi de oameni iesind cu plapumi si covoare, oale si brazi artificiali de Craciun, jocuri electronice, etc, si ma gandesc ca daca toata aceasta imensa afacere ar fi macar pe jumatate legala, din impozitele pe care le-ar incasa, primaria Bucurestiului ar avea bani sa repare si Centrul Istoric, si cladirile de patrimoniu care se prabusesc pe liniile de tramvai.

 

In afara nervilor aferenti, pe care mi-i provoaca de fiecare data negocierile „la sange”, trebuie sa recunosc ca experienta mea de bucurestean „european” mi-a prins tare bine prin medina arabeasca, unde am rezistat tentatiei de a accepta primul pret propus; „mai lasa tu, hai ca mai las si eu, poate iau doua in loc de una, ma prefac ca plec si renunt, tu strigi dupa mine… ” – este adevarat ca toate astea nu au nimic de-a face cu atmosfera eleganta dintr-un Mall sau centru comercial amenajat conform standardelor, insa daca vreti sa vedeti ceva din atmosfera vechilor bazare orientale, sa descoperiti cat de dezvoltat va este simtul negocierii si sa cumparati ceva ce, cu siguranta nu aveati nevoie (loool), poate ca o vizita in „Europa” este cea mai potrivita destinatie…

Publicat în CALATORII | 1 comentariu

Marea Neagra – cantecul amintirii

Inchid ochii si vad Marea Neagra umpland spatiul, pana dincolo de orizont… Am fost in august (N.B. este vorba de anul 2005) o saptamana, dar parca am stat un an. Imi amintesc fiecare graunte de nisip, fiecare strop de apa, fiecare raza de soare… Cu pleoapele inchise, vad pescarusii albi deasupra valurilor dantelate, aud murmurul dulce al apei, lovind lenes stancile de la tarm, piciorul scufundandu-se in nisip, iar deasupra capului meu, un cer atat de albastru incat parea ireal…

Seara, ma plimbam pe marginea lacului inconjurat de vile cochete, de brazi si plante cataratoare. Intr-o seara, am asteptat apusul, dar m-a infiorat rasaritul lunii din apele lacului, pe un cer rosu si inspumat de dantela rara a norilor de vara. Stelele luceau in adancuri de parca ar fi fost o poarta spre alta lume, scufundata intr-un imperiu lichid si nestatornic.

Valurile… cine le-ar putea descrie? Toate la fel si totusi fiecare unic in felul sau, irepetabil, o bucurie a privirii ce dispare in neant pentru a renaste apoi, ca pasarea Phoenix… Poti privi marea si vei vedea apa si valuri. Eu am vazut munti cu creste inzapezite, despartiti de vai adanci, mai verzi decat smaraldul, o pulbere de diamante cazute din diadema unei zeite… Erau valuri lenese, lungi si abia inaltate, ducand cu greu povara albatrosilor adormiti pe unde…

Erau valuri repezi, inspumate, rostogolind miliarde de stropi, raze de soare inchise in clestar, arzand ca niste torte in bataia vantului.

Am simtit nisipul incins mangaindu-mi talpile, briza sarata alergandu-mi prin par si am atins vesnicia.

Singura pe plaja, la rasarit si la apus, cu marea intinzandu-mi-se la picioare, plutind pe o insula de nisip, inconjurata de liniste, cu coroana stelelor deasupra capului ori cu mantia de aur rosu a soarelui pe umeri, am simtit ca sunt nisip, mare, liniste, stele ori soare, aer si pamant. Sufletul si-a incetat zbuciumul dorintelor desarte, ratiunea a adormit si a ramas doar reveria amintirilor…

In ultima zi a fost innorat si rece. Nu era vreme de plaja ori de inotat. Pavilionul albastru al cerului era acum de plumb, vantul furisa adieri reci si totul era tacere.

Un pas, inca unul, apoi altul, mergeam spre nicaieri. Treceam pe alei pustii, cu brazi pe margine, pe langa peluze verzi pe care paunii le umplusera cu curcubee, pe langa vile adormite, pazite de tufe de merisor pitic.

Cautam ceva… faleza. Un leagan deasupra marii, de unde sa-mi iau adio pentru un an sau… cine stie…

Am gasit o carare mica, ascunsa si serpuita, care m-a dus pe faleza de piatra, sub care valurile se spargeau furioase si involburate. Am gasit o banca. Undele cenusii, tulburi si nelinistite ale marii se uneau departe, in larg, cu plumburiul plin de nori al cerului… Nu ploua, nu adia nici un pic de vant. Era o vreme posomorata si plictisita, ca si sufletul meu.

Ce-mi amintesc? Un vas scufundat, ale carui catarge se incapatanau sa strapunga valurile, oferind un adapost amagitor pescarusilor… Stavilopozii albi de spuma… O fasie de plaja umeda, sub un covor de scoici… Un aer sarat, umed si rece, care ma invaluia pe nestiute.

Si marea… asa cum am vazut-o la Constanta, ori pe faleza Neptunului… Stralucitoare sau trista, calma sau involburata, tacuta ori suieratoare… Rapind soarele in adancurile ei, ca sa-l elibereze in zori… Furand stelele ca sa-si impodobeasca dantela valurilor… Mereu aceeasi si noua intotdeauna, pluteste intre trecut si viitor, caci pentru ea exista doar prezentul…

Mi-a fost atat de greu sa plec… Vorbele pe care Ionel Teodoreanu le pune in gura lui Lorelei, m-au invaluit in crudul lor adevar: „Mi-e sufletul ca tufisul paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi, ce-au incununat odata fruntea lui Hristos”

Si cu asta am spus totul…

Publicat în CALATORII | Lasă un comentariu