Despre o altfel de ” Europa”

Este adevarat ca Bucurestiul este definit de o multime de monumente arhitectonice, cladiri de patrimoniu, parcuri si gradini… insa nu s-a vorbit despre un altfel de „efigie” a orasului, daca nu de aceeasi natura, cel putin la fel de cunoscuta. Si cum, la ora asta, ma incearca un usor val de cinism, o sa risc oprobiul public, sustinand ca numarul de vizitatori atras de „obiectivul comercial” despre care voi vorbi in continuare, depaseste, saptamanal, toate monumentele, parcurile, palatele si vestigiile Bucurestiului, luate la un loc.

 

Nu, nu vorbesc nici despre vreun Mall de fite, nici despre targul din Vitan, nici despre piata Obor in ajun de Paste. Ceea ce vreau eu sa aduc in lumina, este aglomeratul, vizitatul, controversatul Complex comercial „Europa”, raiul contrafacerilor chinezesti, ai blugilor de firma cusuti la periferia Istanbulului, a „gaurilor” in buzunare si al tuturor cautatorilor de chilipiruri.

 

Situat la iesirea din Bucuresti spre Afumati, pe DN2, in dreapta pasarelei care traverseaza calea ferata Bucuresti-Constanta, fostul complex Europa, cuprinde azi 4 zone: Europa, Sam Expo, Niro si, in spate, cladirile amenajate gen Mall, Dragonul Rosu. Aici se poate ajunge fie cu tramvaiul 21 (chiar acolo este capatul), cu masina proprie de-a lungul soselei Colentina, sau cu microbuzele care acopera aceasta ruta.

 

„Europa” este cea mai veche parte a zonei, aparand imediat dupa anul 1995, odata cu desfiintarea talciocului duminical din zona Colentina-Fundeni. La inceput, era dominata de turci si asociatii lor mai bronzati, care o umplusera de „sahariene” (celebrele haine de blugi matlasate ale jumatatii anilor ’90), de blugi, adidasi, tesaturi si alte maruntisuri. Intre timp turcii au plecat, iar „Europa” este regatul conationalilor nostri, la a carei intrare gasesti mii de cutii pline cu produse „totul la 6 lei” – tricouri, pantaloni, bluze, etc… Pe fosta alee principala, domnesc vanzatorii de blugi, de toate firmele, marimile si culorile, plini de sclipici si blazoane, unde nimic nu se probeaza, totul se negociaza si abia acasa descoperi ca pantalonii sunt cu doua masuri mai mici decat ce-ti trebuia tie. Oricum, fara exagerare, toata marfa care se gaseste in marile Mall-uri bucurestene, la firme gen Leonardo, Mango etc, exista aproape identic in „Europa”. La preturi de 5 ori mai mici. Nu-ti trebuie decat rabdare si curaj sa o cauti. Tot in „Europa” au fost amenajate cateva alei acoperite, pline de incaltaminte, haine din imitatie de piele, covoare, perdele, rochii de mireasa si tot ce nu-ti trece prin cap (costume de haine, rochii de ocazie, imbracaminte de toate felurile, oale, etc).

 

Sam-Expo este o cladire din sticla si metal, care cuprinde in interior standuri de stofe, de ciorapi, ceaprazarie, mercerie si incaltaminte „cu sclipici”. Daca aveti nevoie de funde si panglici pentru decorarea cosurilor de Paste si Craciun, de aici va puteti procura tot ce va trebuie. Atentie insa, in multe locuri nu se vinde „la bucata” (daca vrei o pereche de ciorapi, trebuie sa cumperi toata seria, facand bucuroase femeile de pe o intrega scara de bloc!! )

 

Sa trecem la lucruri mai serioase-” Niro”: daca mai este Nicu Gheara patron sau nu, habar n-am, insa stiu ca duminica nu este deschisa aici nici macar dugheana paznicului. In restul saptamanii, incepand cu ora 5 dimineata si pana pe la 13. 00, Niro este un fel de „tara a minunilor”, de unde Alice poate sa-si cumpere tot ce doreste: n-are rost sa fac o enumerare, ganditi-va la orice produs, si eu va garantez ca-l gasiti aici. Spre deosebire de „Europa”, „Niro”, ca si Dragonul Rosu, este plin de chinezi. Daca au depasit faza cand sunt ei insisi vanzatori, la standuri veti gasi arabi, turci sau romani, cu care puteti negocia orice pret, in functie daca iei la „angro” sau „la bucata”. Nu va faceti iluzii ca preturile sunt cu mult mai mici decat in magazine, aceasta se intampla doar la anumite produse, aflate pe prima alee, la gramada, in cutii de carton. Totusi, daca pana acum nu ati cumparat chiloti la bax, bluze sau blugi la „set de marimi”, pantofi „la kil”, aici poate fi un bun punct sa incepeti.

 

Dragonul Rosu, deja se indreapta spre civilizatie: pavilionul aflat in spatele Niro, se mandreste cu o mare fantana arteziana exterioara si una interioara gen cascada, restaurante, casa de schimb valutar, bijuterii si haine!! Desi marea majoritate sunt pe gustul celor care doresc sclipici si pe slip, cu putina rabdare, se gasesc costume de haine destul de elegante, incaltaminte, diverse accesorii. Problema este ca unele dintre ele sunt mai scumpe decat intr-un magazin asa-zis „normal” – atunci cand o pereche de blugi cu tinte costa mai mult decat pe duty-free-ul de pe Ataturk, deja este o problema.

 

Dragonul Rosu mai cuprinde o serie de magazine amenajate gen Mall, tematic: unul de incaltaminte, unul de covoare, etc. La ele se poate ajunge fie cu trenul, din Gara de Nord, fie cu masina proprie, pe Soseaua Fundeni si facand stanga, pe sub podul de langa Institutul Oncologic, de-a lungul caii ferate. Problema este ca si aici trebuie sa ajungi de dimineata (in jur de 6-7) daca vrei preturi bune si produse din care sa iti poti alege cate ceva.

 

Diferentele de pret? Pai, din proprie experienta pot sa spun ca aceeasi perdea care in Bucur Obor era 30 RON metrul, in Europa o iau cu 15. Un covor de 3X3, daca stii sa-l negociezi si ai rabdare, il poti lua cu aproape 400 RON, incaltamintea sport care sa nu se rupa dupa prima purtare ajunge pe la vreo 40 RON perechea… Ma opresc aici, pentru ca nu am de gand sa fac reclama.

 

„Europa” este, o mica lume aparte; ca sa intri aici, trebuie sa rezisti la galagie, sa ai MARE grija la buzunare, sa ai rabdare si sa stii ce cauti (de multe ori, sunt atatea variante dintr-un singur produs, incat eu una, uit dupa ce am venit). Langa „Europa” gasesti microbuze, venite din Urziceni, Calarasi, Alexandria… multi din vecinii mei de la tara, cand vin la Bucuresti, merg la „Europa” si la Mc.

 

Nu stiu cati bucuresteni au intrat macar o data in Palatul Parlamentului, cati au vizitat muzeul Cotroceni, cati stiu unde (sau ce) este Casa Vernescu sau Capsa, insa cred ca sunt tare putini cei care nu au intrat, macar o data, in „Europa”, cu mult inainte de 2007. Aproape in fiecare sambata, vad regimente intregi de oameni iesind cu plapumi si covoare, oale si brazi artificiali de Craciun, jocuri electronice, etc, si ma gandesc ca daca toata aceasta imensa afacere ar fi macar pe jumatate legala, din impozitele pe care le-ar incasa, primaria Bucurestiului ar avea bani sa repare si Centrul Istoric, si cladirile de patrimoniu care se prabusesc pe liniile de tramvai.

 

In afara nervilor aferenti, pe care mi-i provoaca de fiecare data negocierile „la sange”, trebuie sa recunosc ca experienta mea de bucurestean „european” mi-a prins tare bine prin medina arabeasca, unde am rezistat tentatiei de a accepta primul pret propus; „mai lasa tu, hai ca mai las si eu, poate iau doua in loc de una, ma prefac ca plec si renunt, tu strigi dupa mine… ” – este adevarat ca toate astea nu au nimic de-a face cu atmosfera eleganta dintr-un Mall sau centru comercial amenajat conform standardelor, insa daca vreti sa vedeti ceva din atmosfera vechilor bazare orientale, sa descoperiti cat de dezvoltat va este simtul negocierii si sa cumparati ceva ce, cu siguranta nu aveati nevoie (loool), poate ca o vizita in „Europa” este cea mai potrivita destinatie…